Melancolie amestecata cu dor....

De cand t-ai indepartat nu mai sunt eu. Daca inainte tristetea alterna cu fericirea, acum aproape ca traiesc intr-o tristete continua, zambetul aproape ca mi-a disparut definitiv si chiar daca mai apare, nu este decat un zambet amar prin care incerc sa-mi ascund tristetea ce mi-a invadat sufletul. In zilele cand sunt acasa nu se mai leaga absolut nimic de mine, stau pur si simplu in pat si-ti caut privirea, incercand sa o gasesc. Imi este dor de privirea ta, de sarutul tau, de mangaierile tale. Cand eram cu tine totul parea atat de usor, tu reuseai mereu sa ma faci sa zambesc. Dar copilul din mine si-a spus cuvantul si n-am stiut cum sa fac ca sa te pastrez langa mine si te-am pierdut...

Ochii, privirea şi contactul vizual

“ Ochiul este un receptor deosebit de important, circa 80 la sută din impresiile senzoriale ale unui individ sunt înregistrate prin intermediul ochiului.”(Horst H. RÜkle, 1979/1999,127) Aşadar, ochii reprezintă organele prin intermediul cărora primim informaţia trimisă ulterior spre creier în vederea decodării.
Horst RÜckle (1979/1999, 128-132) a identificat faptul că există o legătură între gradul de deschidere a ochilor, ca organe fizice, şi ceea ce exprimă privirea respectivă ca emoţii, atitudini, stări. În funcţie de gradul de deschidere a ochilor, care este în stransă legătură cu funcţia vederii, Horst RÜckle a delimitat câteva stadii: ochii holbaţi, larg deschişi, deschişi, întredeschişi, închişi, strâns închişi sau clipind. Din punctul său de vedere, ochii holbaţi pot exprima dorinţa de a căpăta cât mai multe imagini, dar şi frică, groază, curiozitate extremă, aşteptare tensionată, speranţă, neputinţă, naivitate, incapacitatea de a înţelage un anumit lucru. Acestei priviri îi corespund minunarea şi mirarea, dar şi surprinderea şi buimăceala. Ochii larg deschişi, în opinia lui Horst RÜckle, nu ar dori să facă o anumită triere în privinţa imaginilor, ci vor să acumuleze cât mai multe impresii; aceştia indică o mare receptivitate senzorială. Ochii deschişi ar oglindi o receptare optimistă a stimulilor, indicând o stare de interes normal pâna la o percepţie optimistă a lumii înconjuratoare. Ochii întredeschişi ar reflecta oboseală, tensiune nervoasă, plictiseală. Privirea cu ochii acoperiţi ar putea indica o examinare neîncrezatoare, o persoană indiscretă, chiar agresivitate. Prin intermediul acestui mod de a privi s-ar dori cunoaşterea intenţiilor partenerului, fără însă a divulga propriile intenţii. Ochii strâns închişi ar exprima o măsură de protecţie neplăcută cauzată de regulă de intrarea unui anumit corp strain în ochi. Închiderea unui singur ochi ajută la comunicarea amicală. Gestul de a face cu ochiul mai poate semnifica şi o înţelegere amicală sau o cochetărie dacă gestul este însoţit de lăsarea capului într-o parte şi de un zâmbet.
Privirea, din punctul meu de vedere, reprezintă cea mai complexă, dar în acelaşi timp şi cea mai uşoară metodă de comunicare în lumea umană. Două persoane care interacţionează sau care urmează să interacţioneze voluntar vor lua contact una cu cealaltă în primul rând prin intermediul privirii. Iar contactul vizual apare din întalnirea şi cooperarea a două priviri. Deşi deţine un rol important în interacţiunea dintre două persoane, totuşi privirea nu trebuie şi nu poate fi izolată de figura umană în întregime, dar se poate pune accentul în special pe această latură.
Privirea este un comportament nonverbal şi în acelaşi timp un comportament social. Erving Goffman (1961/2004, 26) vorbea de instituţiile totale- aziluri, închisori, spitale de boli mintale- în care privirea are un rol important în cadrul “testelor de supunere”, primele momente de socializare ale nou-veniţilor în instituţie. La intrarea în închisoare, dă ca exemplu Ervin Goffman, are loc o înfruntare cu gardienii, iar când deţinutul are capul plecat, aceştia îi strigă: “ Ţine capul sus! Uită-te la mine!”
Prin intermediul privirii sentimental de dominare îi este “inoculat” deţinutului care trebuie să suporte, nu să ascundă, nu să ignore, nevrând să suporte privirea celui puternic. Ochii sunt canalul pentru comunicarea socială realizată prin schimbul de priviri.
Între cele trei perspective, biologică, psihologică si sociologică există o relaţie de interdependenţî, perspectiva biologică reprezentând ochii, cea psihologică, privirea şi cea sociologică, contactul vizual.
Privirea reprezintă funcţia organică a ochilor, cea prin care individul îşi exteriorizează sentimentele, părerile, emoţiile, atitudinile. Privirea şi ochii manifestă stările psihice ale oamenilor. Şi pentru că facem parte dintr-o societate, interacţionam cu alţi oameni din jurul nostru, ne creem un contact vizual care reprezintă elementul social al privirii.





Bibliografie: Septimiu, Chelcea .(2004). Comunicarea nonverbală în spatiul public. Studii, cercetări, aplicaţii. Bucureşti: Editura Tritonic

O seara de joi speciala...

A fost o seara minunata, o seara in care m-am bucurat ca un copil care isi primeste cadoul de Craciun si acest lucru ti se datoreaza tie, Tedy si iti multumesc din suflet! Cele doua filme mi-au mangaiat sufletul. Desi eram praf de emotii ca dupa aprope doua luni te vedeam din nou, in adancul sufletului meu eram nespus de fericita ca eram acolo, ca iti puteam vedea filmele, ca puteam sa te revad dupa ceva timp, timp in care ti-am dus dorul, si ca ma puteam bucura alaturi de tine pentru un moment important din viata ta. Eram atat de fericita, ca la final mi-a fost nespus de greu sa plec de langa tine, asi fi ramas acolo :)
Felicitari dragul meu pentru tot ceea ce faci!

Premiera cinematografica...

Nu aveti ce sa faceti joi seara? Va plictisiti? Va spun eu ce sa faceti: mergeti joia asta, incepand cu orele 18:00, la Cinema Europa. Tanarul regizor, Tedy Necula, lanseaza un nou film: "Cross Camp: invata cu atitudine."
Tedy Necula: "Un Documentar de vis despre un model alternativ de invatare, construit de CROS si rezumat in cele 7 zile de CROS Camp! Atitudinile care te fac un om intreg si deschis catre cei din jur si catre tine."

Conceptul de cultura...

In seara asta o sa va povestesc cate ceva despre cultura si veti afla care este legatura dintre antropologie si cultura. Bon, daca astea fura spuse, sa trecem la treaba.
Ce este cultura? cultura, copii, reprezinta multitudinea de lucruri pe care oamenii le cred, le spun si le fac, in alte cuvinte, ideile lor, comportamentele lor, limbajele lor si artefactele lor. Acestea includ institutii, idei politice, credinte religioase, obiceiuri, ritualuri, stiluri ale artei, jocuri, povesti.
Ce legatura exista intre cultura si antropologie? Toate ramurile in care se imparte antropologia se focalizeaza asupra unuia sau a mai multor aspecte ale culturii. Practic, conceptul de cultura, dragii mei, este tema care uneste toate cele trei campuri ale antropologiei. Cultura este caracterizata de o multitudine de trasaturi: aceasta este colectiva, este o cutuma, este esentiala pentru viata sociala,este parte a vietii sociale,este dinamica si este unica pentru oameni.
Antropologii culturali sunt preocupati de ideile si obiceiurile fiintei umane, dar in acelasi timp si de artefactele si chiar de limbajul acestora. Deexemplu, lingvistii antropologi studiaza atat limbajul oamenilor din trecut cat si pe cel al oamenilor moderni, analizand obiceiurile, ideile si artefactele acestora.
Cam atat pentru seara asta! sper sa revin si miercurea viitoare cu alte lucruri interesante care tin de antropologie! Noapte buna!